Biserica actuală „Sf. M. Mc. Gheorghe” Hârlău este ctitoria Sf. Vv. Ștefan cel Mare, din anul 1492. Locul ctitoririi este Curtea domnească din Hârlău. Anterior acesteia, au mai existat două biserici: prima, în stil romanic, cu ziduri foarte groase, anterioară înființării statului feudal moldova, posibil anterioară anului 1241; alta, ctitoria probabilă a unuia dintre: Petru I Mușat, Ștefan I Mușat, Alexandru cel Bun.
Biserica a fost zidită în cinci luni de zile, în stilul clasic moldovenesc, îmbinând elemente gotice (arcul frânt, înălțime, ancadramente ferestre și ușă) cu elemente bizantine (crucea în arhitectură). Se compune din altar, naos, pronaos.
Există posibilitatea ca Petru Rareș vv. să fi redus dimensiunea bisericii, cu aproximativ 4 m, renunțând pridvor (poate pronaos, dacă actualul pronaos este considerat camera mormintelor).
Pictura interioară este, probabil, de la sfârșitul domniei ctitorului. Cel mai târziu ar putea fi din timpul lui Ștefăniță vv. (1517-1527). Numele zugravului picturii interioare, in frescă nu se cunoaște exact, dar sunt indicii a fi Gheorghe din Trikala, care este și inițiatorul picturii exterioare a bisericii din Hârlău și primul zugrav de exterior din Moldova. Alte indicii trimit și la Teodor Mărișescu. Zugravul (zugravii) au lucrat după pictura bizantină. Lângă aceștia au existat ucenici.
Biserica a fpst folosită și ca gropniță. În anii 200-2001 s-au descoperit 16 morminte în pronaosul bisericii.
Domnii Moldovei au vizitat, îndrăgit și ctitorit Curtea domnească și biserica ștefaniană.
Din Curtea domnească au fost emise numeroase acte domnești și au fost conduse destinele Țării.
Multe evenimente importante ale Moldovei s-au petrecut în ctitoria de la Hârlău: încoronări (Petru Rareș vv., Joldea vv., Alexandru Lăpușneanu vv.); slujbe arhierești cu vlădicii Moldovei care însoțeau pe domnitori; slujbe bisericești speciale: botezuri, cununii, înmormântări (Radu Mihnea vv. și alții), semnări de tratate de pace și primiri de regi, țari și soli (ex. 1499, între Ștefan cel Mare vv. și regele polon Ioan Albert; 1710/1711- Dimitrie cantemir cu țarul Petru I) etc.
Alteori, biserica și Curtea domnească au fost supuse focului și jafului, popoarelor vecine: tătari, otomani, unguri, polonezi (ex. 1536- otomanii lui Soliman Magnificul; 1686, 1691,polonezii cu Ioan Sobiețki...).
În secolul al XIX-lea Curtea domnească a fost devastată și piatra a fost luată de locuitorii orașului pentru casele proprii..
În anii 1889-1904 a fost îndepărtată pictura exterioară.
În al doilea răzbi mondial (1944) biserica a fost avariată; urmele războiului fiind evidente și azi.
În '70-'80 ai secolului XX, au fost intreprinse cercetări arheologice în Curtea domnească.
În anul 2004 a fost înființat, cu binecuvântarea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Muzeul parohial în demisolul Palatului ștefanian, restaurat.
Parohia se compune dintr-un număr de aproximativ 385 familii creștini ortodocși, între care și familii de rromi.
