Evenimentul a debutat cu săvârșirea Sfintei Liturghii în biserica parohială cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”, urmată de un cuvânt de învățătură adresat credincioșilor prezenți de către părintele Protopop Gheorghe Muraru.
Întrucât, tot în această zi, s-au împlinit nouă luni de la plecarea la Domnul a preotului Vasile Alexa, slujitor timp de peste patruzeci de ani la această parohie, soborul de preoți a oficiat slujba parastasului la mormântul părintelui, aflat în curtea bisericii.
Programul întrunirii a continuat cu prezentarea referatului intitulat „Duhovnicul și duhovnicia. Aspecte canonice și patristice”, susținut de preotul paroh Bogdan Eugen Sârbu.
Tema prezentată se aliniază tematicilor propuse de Patriarhia Română în anul 2025 – „Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române” și „Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea” – și a condus la ample dezbateri și mărturii personale ale preoților prezenți, cu privire la modalitățile practice de aplicare a acriviei (respectarea cu strictețe a canoanelor bisericești) și iconomiei (pogorământ) în relația duhovnic–fiu duhovnicesc, cumpăna dintre cele două nefiind de găsit în cărți, ci în trăirea în Biserică, cu inimă deschisă către Duhul Sfânt.
A fost clarificată diferența dintre dogmă și canon: dogmele sunt adevăruri absolute, iar canoanele sunt aplicări ale acestor adevăruri în existența istorică a Bisericii. Dogmele nu privesc existența temporală, pe când canoanele sunt temporare (Nicolas Afanasiev). Canoanele nu mântuiesc, dar ajută la păstrarea unității Bisericii, reprezentând exerciții de întărire în virtute.
S-au evidențiat câteva coordonate privitoare la relația omului cu Dumnezeu prin intermediul părintelui duhovnic, în contextul unei lumi tot mai secularizate. S-a subliniat faptul că, astăzi, canoanele bisericești nu sunt perimate, ci folositoare pentru sporirea vieții duhovnicești, ele având caracter terapeutic și corector, iar nu de pedeapsă, epitimia reprezentând un exercițiu de căință, o doctorie.
Concluziile desprinse în urma dezbaterii temei au deschis noi provocări privind actualizarea și întărirea credinței personale a credincioșilor și păstorilor, precum și consolidarea relației duhovnic (părinte duhovnicesc) – ucenic (fiu duhovnicesc), spre așezarea acesteia într-o zonă a firescului și normalității vieții cu Hristos, într-o societate secularizată, care adesea amestecă lumina cu întunericul.
